Din totdeauna oamenii au încercat sa găsească tipare in orice. In vreme , in acţiunile pe care le întreprindem, in figuri geometrice, in puricii de pe ecranul unui televizor care nu prinde nici un post, in numere , in viaţă. Uneori lucrurile par ca se leagă alteori nu.
Eu sânt de părere ca toate se leagă. Orice acţiune pe care o facem este ca un fir într-un război de ţesut. Noi mişcăm firele care la randul lor se intersectează cu alte fire si alte fire. Privind in urma firele aşezate in nemişcare formează trecutul , prezentul extrem de agitat cu fire care se întreţes foarte repede si orice mişcare deranjează aşezarea până când trece secunda si prezentul devine trecut. Când totul devine tăcere. Putem contempla pânza trecutului dar fire din trecut se întind mult spre viitor. Evident sint unii care vor spune viitorul meu mi-l fac singur, nu exista destin si viitorul nu este scris dinainte. Parţial au dreptate. La fel ca un fluture prins într-o pânza de păianjen si care spera ca zbătându-se va scăpa din pânza când de fapt tot ce face este sa atingă din ce in ce mai multe fire prinzându-se si încurcându-se mai tare. Uneori se poate întâmpla sa agate un fir dintr-o pânza veche si sa reuşească sa se elibereze si sa-si continue zborul pana când va fi prins într-o alta pânza si o alta pânza.
Uneori aceste fire se ţes in jurul prăzii încercând sa o imobilizeze total si după ce prădătorul devorează prada in pânza rămâne o aripa străvezie înconjurată de multe fire ţesute in jurul ei. La fel se întâmpla si atunci când fluturele reuşeşte sa scape. Rămâne un gol. Privită in ansamblu până poate fi un covor ţesut parca dintr-un război din alte timpuri.
Când se formează un ochi acel ochi are o anumita durata de timp până când devine trecut. Se cheamă window of oportunity. Acţiunea menita sa se întâmple in acel ochi se întâmpla atunci sau nu se mai întâmpla. Reapariţia aceleaşi window of oportunity se întâmpla atât de rar in decursul unei vieţi de om incit se poate spune ca probabilitatea e infima.
Va las sa ghiciţi de la ce am pornit când m-am apucat sa scriu articolul ăsta. Mai multe detalii in partea a doua.
🙂 ete, nu stiu ce te-a determinat sa scrii articolu’ asta, stiu doar ca pentru unii acel “window of opportunity” a trecut.
Adica tu crezi ca totul e determinat? Hmm, cuantica te contrazice si nu numai (si asta ti-o spune un student restant la fizica cuantica). Si Einstein era un determinist convins si credea ca totul are o lege.(replici intre el si Bohr: “Dumnezeu nu joaca zarul cu Universul” el si “Nu-i spune tu lu Dumnezeu ce sa faca” – Bohr). As putea sa continui mult pe subiectul determinsim vs nedeterminsim si cele de genu. Poti sa citesti niste articole de Stephen Hawkings, iti pot da niste idei legate de subiectu asta, sunt chiar interesante.
Comments are closed.